Astazi nu va voi vorbi despre liceu, timp liber etc, nu voi scrie un text poetic  asa cum m-am obisnuit si nici stiintific, insa voi  vorbi mai simplu ca niciodata despre doua fiinte din viata mea pe care le iubesc enorm..fratii mei.

La inceput eram doar eu, Danuta, lumina ochilor parintilor mei, supra alintata care nu se culca niciodata fara ciocolata.. (de mica eram dependenta de ciocolata ). Cand aveam 2 ani, parintii mi-au mai cumparat o surioara, acum imi povestesc ca eram geloasa si egoista, plangeam sa o duca inapoi si cand prindeam momentul ca eram singura in camera  cu crikina ( nu puteam pronunta CRISTINA)o loveam ( nu-mi amintesc asta), nu puteam accepta ca parintii nu-mi acordau atentie ca la inceput. …Timpul trece, iar pentru mine Cristina a devenit papusa mea,  iar mai tarziu una fara cealalta nu puteam exista.

Erau doua surori, mici si dragute… blonde si frumoase care mami obisnuia sa le imbrace exact la fel si toti spuneau ca sunt gemene, tineau una la alta mai presus ca orice si oriunde mergeau se tineau de manuta. Imi amintesc si acum cand foarte multi spuneau ,,Oare se vor desparti ele vreodata?”. Danuta si Cristinuta   cum le spunea familia  cresteau fericite impreun

a, mandre ca cunosc cele mai

multe poezii si au accest la cele mai multe si performante jucarii. Acum ma gandesc ca fara ,,Crikina”  copilaria mea nu ar fi avut aceeasi culoare, ea este persoana indrazneata care spune mereu ce gandeste iar eu totdeauna am incercat sa invat asta de la ea.

Cristina nu este doar cea mai buna surioara dar si cea mai buna prietena, o fata frumoasa care stie ce vrea de la viata pe care o si iubesc.

Cand aveam 8 anisori parintilor li s-a realizat visul de la nunta lor,de a avea un baiat pe nume OVIDIU, pentru familie era comoara cea mai de pret, visul lor de 9 ani, pe Ovidiu l-am vazut crescand, si-mi amintesc si acum cum ne jucam impreuna. El este cel mai dulce ingeras, copilul cel mai perfect si plin de viata, innebunit de copilarie si distractie.

Alaturi de aceste doua fiinte viata mea prinde culoare, am alaturi persoanele cele mai dragi care ma ajuta mereu, iar acum ma gandesc ce trista ar fi fost viata mea fara ei, iar ca sa evadez in copilarie trebuie doar sa-i privesc pe ei si ma simt iarasi copil!

VA IUBESC MULT SI MULTUMESC PARINTILOR CA NU M-AU LASAT SINGURA  SI MI-AU DARUIT DOI FRATI MINUNATI!

În camera albă în care se află vântul  incercă să alunge orice urmă de vietate vie, iar frigul domnea profund peste liniștea locuinței.

În colțul camerei o copilă mai mult moartă de frig privea viața plină de optimism prin ochișorii ei verzi care emanau căldură sufletească. Aproape dezbrăcată și desculță micuța stătea ghemuită așteptând ca pe ușa care de mult nu mai era să intre cineva, poate persoana care o iubește ea cel mai mult, însă ochii ei se umezeau rapid la orice sunet scos de vântul puternic.

- Mamă..unde esti…se tot întrebă copila. Dar ziua de mult trecuse, apoi altele în șir iar de la măicuța sa nici o veste.

Slăbită de foame și frig se hotărâse singură să meargă în căutarea mamei, cu picioarele goale alerga haotic prin zăpada rece care îi intra în carne, îi storcea orice urmă de putere, gerul grozav de puternic o slăbise iar ninsoarea abudentă o îngheță profund făcându-i pielea vânătă de frig. Fulgii mari cădeau pe părul ei lung iar ea nici nu observa, căutând mereu cu ochii preafrumoasa femeie. După mult timp de mers inima fetiței începu să bată cu putere, simțind o mare durerere ,,Mama, zise micuța, mama, se simte rau, știu asta dar cum să ajung la ea? Din ochii ei mari cadeau șiruri de lacrime care se prelungeau pe fața. Vreau s-o văd pe mama înainte să moară, Doamne,te rog dă-mi șansa de a o vedea”.

Ninsoarea încetă parcă vrând s-o liniștească, vântul se domoli însă picioarele copilei erau moarte de frig, nu-și mai simția nici-o parte din corp. Departe, fetița bucuroasă observă o căsuță, lumina de la fereastră lumină peste văzduh iar fumul din horn se ridică mândru spre cer…,,Trebuie să ajung acolo zise copila, trebuie să ajung la căsuță, Doamne ajută-mă! Însă fulgii începu să cadă iarăși, era o avalanșă de fulgi mari, copila se ridică de jos încercă să alerge însă slăbită fiind căzuse iarăși pe zăpada rece ,,Vreau la mama”…. și ne mai având putere lăsase capul în jos gândindu-se la mama ei dar și la luminița care i-ar fi putut salva viața, însă era prea departe de ea…prea departe.

Daniela Timofti

]]> http://timoftidaniela.wordpress.com/2012/01/05/copuila-desculta/feed/ 0 baby zapada http://timoftidaniela.wordpress.com/2011/12/25/este-craciunul/ http://timoftidaniela.wordpress.com/2011/12/25/este-craciunul/#comments Sun, 25 Dec 2011 15:38:09 +0000 timoftidaniela http://timoftidaniela.wordpress.com/?p=445 ]]> Este 25 decembrie prin urmare este Craciunul…afara nu ninge, este atat de posomorat totul. In casa bradul este impodobit cu beculete si jucarii care parca ar inspira spiritul Craciunului..              

Dar pentru mine este diferit totul, nimic nu mai are aceeasi culoare…alb-negru, culori monotone ce-mi inspira neincredere, in inima mea domneste doar culorile tristetei…..

Este Craciunul…..

as vrea sa fiu acum departe de aici…hmm la 10 km, intr-un sat..in centrul lui…in casa bunicii mele. Acolo ma simt protejata de toate, departe de grijile care le am, stiu ca acum focul in soba arde si se aud cum trosnesc lemnele in foc, se va simti acel miros specific in toata casa mare a bunicii. Voi privi iarasi spre acel geam mare care duce spre strada centrala, voi primi iarasi dealul cel mare care se vede tot prin acel geam, si-mi voi aminti de clipele copilariei cand credeam ca pe acele dealuri locuiesc eroii din povestile care mi le spunea bunica…..iar seara o voi ruga sa-mi spuna o poveste, chiar daca mi le-a spus pe toate imi place sa le reascult…chiar daca sunt mare….

dar sunt acasa……acasa…..acasa…..acasa…acasa                 

As vrea sa ninga..sa ninga peste amintiri, peste tot ce a fost. Sa ninga peste tot ce n-a fost sa fie. Sa stearga amintirile sa ninga cum nu a mai nins pnt ca sa poata spala trecutul si clipele..

  As vrea sa  ninga, iar aceasta ninsoare sa poata ingheta trecutul, zdrobindu-l sa faca sa dispara…..sa spele amintirile…sa le sterga..

 As vrea sa ninga.. o ninsoare malefica si minunata, mai puternica ca in ,,Povara Bunatatii noastre”,  sa zdrobeasca minciunile si sa promoveze puritatea.

 As vrea sa ninga peste lacrimi, si cuvinte dureroase, peste tacerile fara explicatii, peste despartiti si revenirile fara rost….sa ninga peste NOI. Zapada sa acopere totul -uratul si grotescul, ironia si dezamagirile…sa semnifice uitarea.

 Sa ninga peste tacere…sa ninga peste amintiri.

Totul decurge intr-un ritm obisnuit, uneori monoton si neasteptat. La 07.40 ma pornesc spre liceeu, aceasi traiectorie ireversibila, strada este pustie la prima vedere, apoi observ vecinii care se grabesc. merg agale, apoi la urmatoarea intersectie uneori ma intalnesc cu Iana, colega din clasa paralela si discutam diferite chestii obisnuite pentru fete. Mergem printre cateva blocuri dupa care sa scurtam din drum mergem prin piata centrala, oamenii somnorosi si lenosi isi croiesc drum spre a gasi un loc de a-si vinde produsele iar privirea lor este atintita spre mine si tocurile mele care se aud ,,de la o posta”..:D 

Pe strada principala, aglomerata si galagioasa se afla si liceul meu ,,Constantin Spataru” cel mai renumit si ideal din  Leova, este 7.55 iar eu intru in incinta liceului, fetele incep a ma saluta, pe hol tv liceului care nu mai are telecomanda  se aude la un volum maxim….

orele decurg diferit, unele plictisitoare altele amuzante…

Ora 14 este ora preferata a liceenilor, iesim din scoala, razand si distrandu-ne..hm….am de scris articole pentru reviste este ceea ce spun eu mai mereu dupa ore….

-Mai las-o Daniela, deja ai un nume in lumea jurnalismului, ce te mai stresezi? spun mai mereu colegii.

-Cred ca vorbesti despre alta persoasa, nu sunt eu aia, ma voi opri atunci cand nu voi mai fi, visele mele nu le-a realizat inca nici o personalitate din lumea jurnalismului.

-Ca doar nu vrei sa lansezi mass-media pe Luna! imi raspunde.

-(Rad)…stii ca mi-ai dat o buna idee….insa ma mai gandesc…

-Cand vei ajunge ce-ti doresti, vei uita de noi ,,domnisoara” nu? vei ajunge extrem de fitoasa si nici nu vei vorbi cu noi.nu?

- (iarasi rad)….hmmm sa va dau de pe acum autografe?? Nu sigur ca nu va fi asa…

deja ajung la intersectia si ma despart de colegi, insa pana tarziu vorbesc cu ei la tel. plangandu-ne de temele supra-dificile…..

si as mai povesti muuulte insa Daniela Timofti ce face mai tarziu dupa scoala/…..top-secret nu ca este ceva supra-fain, insa sunt multe de spus.

Viitoarea Jurnalista care va  trimite mass/media pe luna…..Daniela Timofti

Cand am recunoscut ca pot si mai mult.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Poate pe mama

3. La ce eşti cel/cea mai bun/ă,

ce ştii

să faci mai bine decât toţi oamenii pe

care-i cunoşti personal?

uneori stiu sa intru in probleme mai bine

decat toti !

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine,

în ochii celor dragi ?

orgoliu.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

intelecul. madria

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta ?

in fiecare zi in care am avut prietenii aproape

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

nu cunosc asa personalitati

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

soneria care suna dimineata la telefon si ma trezeste

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

eh

11. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

iubirea. dar nu e nevoie sa o fur.

12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

hmm nu-mi amintesc

13. În faţa cui te simţi cel mai emoţionat ?

hmmm cred ca atunci cand il vad pe Marius

14. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

cand a trebuit sa recunosc ca EU am gresit.

15. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta ?

SUNTETI NEBUNI? NIMIC, IMI IUBESC VIATA MEA ASA CUM ESTE ! sau poate…

17. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

pai sa vezi ca hmm deci in aa pai hmm aa da :”>

18. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti ?

sa isi bata joc

20. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie ?

papusa Angela

21. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

pe familie.prieteni

22. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi ?

pe mine

23. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult ?

cum sa fii fericit mereu si cum se fac bani usor si fara efort

24. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

parintii si ingerasul

25. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles ?

cand spun ca nu imi pasa.

26. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

te iubesc (2)

28. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

cu care sa incep :-” ?

29. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxata ?

Kiril

31. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

familia

32. Care a fost primul tău vis împlinit?

sa ajung ce sunt acum

33. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

14-15

34. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

iphon                                                                                                                 

Si de foarte multe ori am auzit,,Femeile au doua arme: machiajul si lacrimile” si ma tot gandeam daca este adevarat. ehh si n-as fi eu Daniela daca nu as reflecta asupra ,,acestor mici secrete..ale femeiei”…. ce sa zic? daaa machiajul este prima arma de seductie a unei adolescente iar lacrimile??? Lacrimile sunt prapastiia cea mai intalnita.

 Dar voi cum credeti?

Get your own Poll!

Vara aceasta am fost totuşi interesantă în felul ei, primele zile..hmm distracţie la maxim împreună cu Kiril şi Ion ( verişorii mei mai mari), apoi m-am împăcat cu o persoană importantă iar apoi viaţa mea s-a schimbat, căci practic 45-50% din vara aceasta am petrecut-o pe…net şi chiar nu glumesc ( doar aşa am putut să fiu alături de persoanele dragi).

Am încercat să regăsesc copilul din mine, să mă stropesc cu apă împreună cu fratele meu, să mâncăm îngeţată ca doi copii…şi să mă distrez cu sora mea, să privesc filme, să ascultăm muzică la volum mare, să dansăm, să facem cumpărături, să învăţ sa joc fotbal împreună cu fratelele meu (nu reuşesc asta) însă cel mai important este că am făcut practică în bucătărie  

Vara aceasta am fost departe de pesoanele dragi, şi le-am simţit mult lipsa,a fost ca o provocare pentru mine, nu m-am obişnuit încă însă am încercat să trec şi peste asta.Deja am început meditaţiile, ca în fiecare sfârşit de vară, asta ca să fiu pregătită pentru liceu.

Deci totuşi vara a fost interesantă, faţă de vara care au avut-o alţi copii…DE CE? Mă uit la unii copii de 8-9 ani care toata ziua stau în faţa monitorului, fete de 13-14 ani care postează pe hi5, facebook, netlog, odnok poze pe jumate dezbrăcate şi aşteaptă commuri de genu ,,wow ce sexy eşti domnişoară” (oare părinţii lor nu văd?) , voi vă vedeţi ce faceţi? Şi chiar dacă am 16 ani pot spune că pe vremea mea nu era aşa, noi ne distram,ne jucam, alergam, râdeam, dansam şi organizam spectacole şi festivităţi pe stradă ( Nu odată am fost în locul Andreiei Marin, a Ralucăi Moianu sau Tanti Ludmila show, iar când mergeam la bunica tot satul ştia că am venit în vacanţă, căci toată ziua cântam singură sau cu copii de pe stradă), deci asta este copilăria, nu ca acum, voi ce faceţi copii acum, staţi doar pe net? Asta la voi este copilărie? Sunteti… demni de dispret! Noi era mai veseli iar voi, copii de azi, sunteţi tot mai trişti.

In poze sunt impreuna cu fratele,sora  si verii mei.

Era o zi frumoasa de mai ( sfarsitul lunii), cand s-au cunoscut dintr-o greseala doi ingerasi, au inceput sa vorbeasca despre nimicuri iar apoi fara sa observe s-au indragostit.  Dar nu …viata lor nu este roz asa cum probabil ar crede cineva..da, se iubesc mult dar…Distanta…

-Vezi daca te-ai indragostit de cineva departe de tine? II spune el.

-Da..vad… si-i zambeste usor….

Dar el nu stie…nu stie ca acel zambet al ei este fortat, ca in clipa acea mii de lacrimi vor sa curga pe obrazul ei. Sa planga in fata lui? Nu, o va crede slaba de fire…(poate asa si este), dar ea este fetita lui puternica care i-a promis ca vor trece peste tot si vor fi ferciti impreuna..Noaptea se trezeste uneori si incepe sa planga, il vrea alaturi de ea, sa o tina de mana si sa o priveasca in ochi atunci cand ii jura ca o va iubi mereu, fara sa observe el a devenit parte din ea, cand el este trist ea se intristeaza, cand pe el il doare ceva o doare si pe ea…cand sufera unul sufera si celalalt.

Si totusi nu este totul roz… il vrea doar pentru ea…dar nu ar putea sa-i spuna asta niciodata, vrea ca el sa fie fericit ,,s-ar simti ca la inchisoare ,fetito, i-ar spune ei cineva”…da stie asta..probail din acest motiv nu i-a spus niciodata ca sufera atunci cand toata ziua nu stie nimic despre el..ba da stie…ca este cu prietenii lui..o omoara faptul ca nu este alaturi de ea, ca acum zambeste cu altii ca poate chiar in acel moment se indragosteste de altcineva…,,Pai…daca il iubesti ai incredere in el, i-ar putea spune cineva ei”, da, il iubeste si are incredere in el…dar totusi….

In fiecare noapte ei se intalnesc…dar nu live ci in ,,lumea visului” asa cum ii place lui sa spuna, este o lume frumoasa, poate cea mai frumoasa, unde sunt doar ei doi, se tin de mana si pun nume stelelor de pe cer.

Ambii spun acelasi lucru,, Am tot ce vreau dar nu pot sa zambesc cu adevarat… imi lipseste ceva…mai bine zis cineva”. Dragostea curge prin venele lor…nu se vad dar se simt aproape unul de celalalt. 

Multi au intrebat-o…,,De ce il astepti, te face sa suferi…”. De ce? Va spun imediat.

Când privesc în jurul meu şi văd cupluri şi cupluri, tot ce aş vrea este să am şi eu pe cine să ţin de mână. Să am pe cine să iubesc şi cui să-i spun că îmi e cel mai drag. În acele momente, un sentiment puternic precum melancolia îmi inundă trupul şi întreaga fiinţă şi tânjesc după acea iubire. Fiecare fibră strigă după acel ceva. Imaginaţia începe să zboare şi inima să ceară. Vreau să iubesc. De multe ori mi-am pus întrebarea: ”De ce să aştept?”. De ce să nu încerc pur şi simplu o relaţie cu acel băiat care mă place? Poate, poate, cine ştie…ceva o ieşi. De ce să aştept atât şi poate nici măcar nu se merită aşteptarea?
În primul rând pentru că il iubeste pe el si niciodată nu vei fi cu adevărat fericit decât când vei avea lângă tine dragostea adevărată. Poţi să ai sute şi sute de relaţii amăgitoare, relaţii de umplutură sau relaţii care ţi se par ţie a fi bune. Niciodată nu te vei simţi împlinit. Vei ajunge la final să ai inima frântă, relaţia destrămată şi încrederea zdrobită.
În al doilea rând pentru că şi tu ţi-ai dori ca să fii aştept. Îţi doreşti ca undeva, cineva, să se gândească la tine şi să nu-şi risipească sentimentele şi dorinţele în altă parte. Ai vrea să ai totul nu? Ai vrea să ai întreaga inimă a persoanei iubite, ai vrea să o ai doar tu şi numai tu. Dacă îţi doreşti să fii aşteptat, de ce să nu aştepţi?
În al treilea rând, aşteptarea până la urma urmei, uneori este benefică. Poţi să te axezi mai mult pe tine, pe caracterul tău, pe viitorul tău şi pe ceea ce vrei să fii. Dacă ieşi dintr-o relaţie şi intri în alta, cum ai vrea să mai ştii cine eşti? Cum ai vrea să ai un viitor strălucit, dacă tot ce te preocupă este cu cine vei avea următoarea relaţie?
În al patrulea rând, pentru că sentimentele nu sunt corzi pe care le întinzi cum vrei tu. Nu poţi ca într-o zi să iubeşti cu ardoare, ca în următoarea zi să iubeşti pe altcineva cu aceeaşi ardoare. Pe cine crezi atât de prost încât să înghită o asemenea minciună?

În concluzie, de ce să aştept? Pentru că dacă aştept ştiu că aştept după acele sentimente reale şi nu după amăgiri ieftine. Pentru că dacă aştept, am respect faţă de mine şi faţă de persoana iubită. Pentru că şi Dumnezeu vrea ca eu să aştept. Ai înţeles acum de ce e bine să aştepţi?

Sa vedem ce stiti voi despre mine…

apropo cate puncte din 10 ati luat?

Get Your Own Quiz!, More Quizzes